Cum să înțelegem comportamentele dificile ale copiilor

Copilul este o ființă în formare. De-a lungul primilor 7 ani de viață, aceștia se schimbă și învață într-un ritm foarte accelerat. După aceea, începe exersarea și punerea în practică a celor învățate. Aceste lucruri sunt susținute atât de neurologie, care spune ca un copil se naște cu toți neuronii de care are nevoie și de-a lungul primilor ani de viață creierul  se formează aproape în totalitate, cât și de teoriile psihologice care susțin că interacțiunile sociale din primii ani de viață sunt definitorii pentru adultul viitor. Cele mai multe conexiuni neuronale se formează în primii 5 ani de viață și cu acestea va opera viitorul adult. Astfel, ceea ce se întâmplă cu copilul în această perioadă nu este uitat, așa cum crede foarte multa lume, dar este foarte important pentru dezvoltarea armonioasă a acestuia.

Când vine vorba de învățarea mersului, mâncatului și vorbitului, suntem foarte înțelegători și răbdători. Înțelegem că un copil nu poate învăța să meargă de pe o zi pe alta. Înțelegem că există niște etape foarte clare prin care copilul trebuie să treacă până ajunge să meargă și sunt necesari mulți ani până acesta va putea să meargă și să alerge fără multe incidente. În prima etapă copilul se rostogolește, apoi începe să se târască, apoi merge în patru labe, apoi începe să se ridice câte puțin face câțiva pași și tot așa.
Când vine vorba însă de educație, așteptările noastre se schimbă total. Și pierdem din vedere că orice face copilul, este parte a unui proces de învățare. Proces care are nevoie de reguli clare, de o atmosfera caldă și sigură, de multă repetiție și posibiltăți de a încerca diferite lucruri. Pentru ca experiența întotdeauna bate teoria. Pentru mine, copiii sunt niște mici exploratori care au nevoie de experiențe cât mai diferite pentru a învăța și a se cunoaște pe sine.

Încercați să determinați câteva situații încărcate emoțional în relația cu copilul și seara, înainte de somn încercați să analizați situația, axându-vă pe identificarea soluțiilor. Puteți utiliza aceste 3 întrebări pentru a vă ghida în acest proces:
1. De ce s-a comportat copilul meu astfel? – când ne păstrăm curiozitatea, renunțând la prezumții și analizăm în profunzime ceea ce se ascunde în spatele unui anume comportament inadecvat, se întâmplă de multe ori să înțelegem ce încearcă copilul să exprime

Gestul de a lovi reprezintă strategia implicită a fiului de a-și exprima emoțiile dificile de frustrare și nerăbdare și este nevoie de timp și exercițiu pentru ca el să-și dezvolte abilitățile necesare pentru amânarea gratificării sau sa gestioneze corect furia. DE ACEEA TE-A LOVIT!
2. Ce lecție vreau să îi ofer copilului meu în acest moment? – lecțiile pe care le oferim nu sunt despre consecințe, dar sunt lecții despre autocontrol, despre comportamentul responsabil, despre cum comportamentul lui îi influențează pe ceilalți.

3. Cum aș putea să îi ofer cel mai bine această lecție? Cum putem comunica cât mai eficient cu putință, ținând cont de vârsta și stadiul de dezvoltare a copilului, cât și de context.

Pentru a alege o strategie atunci când vine vorba de comportamentele dificile ale copiilor, trebuie să înțelegem întotdeauna ce se întâmplă în spatele acestor reacții, să înțelegem nevoile copiilor noștri și mai ales să fie foarte clar pentru noi ce fel de valori și modele vrem să transmitem. Mai jos găsiți doar câteva sfaturi despre cum să gestionăm și să analizăm comportamentele copiilor:

 

  • Focusați atenția pe opusul comportamentului nedorit, pe comportamentul dorit și comunicați-l copilului.  Ex. Alex își lovește sora, iar mama ca răspuns, îi vorbește și îi arată cum ar trebui sa se comporte „oamenii nu sunt pentru ca sa-i lovești, te rog sa fii delicat cu surioara ta”
  • Spuneți copilului sa aleagă o alta abordare, oferindu-i un exemplu concret sau mai multe opțiuni din care ar putea alele. „ când îmi zici sa iți dau biscuiți chiar acum, am senzația ca îmi dai ordine, si mie îmi place sa fiu rugata frumos. Vrei sa încerci sa ceri biscuiții în alt mod?
  • Modelați comportamentul dorit și în afara situației. Ex: copilul apuca câinele de urechi, părintele ii ia delicat mâinile și îi arata, în timp ce ii zice ca câinelui ii place sa fie atins cu mare grija și delicatețe
  • Gândiți-va bine dacă ii oferiți un exemplu în momentul respectiv și încercați sa acționați asa cum ați vrea sa modelați comportamentul
  • Uitați-vă la copil ca la o oglinda. Ce reflecta comportamentul lui despre voi ?
  • Încurajați copiii sa observe cum se simt și cum alții se simt ca răspuns la acțiunile lor.
  • Modelați și împărtășiți cu copiii cum sa reacționeze la emoții într-un mod responsabil prin antrenarea emoțiilor și reacțiilor.
  • Aveți încredere, copiii mereu învață și fiecare comportament „greșit” este doar o ocazie perfecta pentru copil și părinte sa învețe împreuna cum se face.
  • Recunoașteți ca repetarea și continuitatea e parte din învățare, din proces.

 

Sursa: parinticonstienti.com