Gesturi bizare pe care le fac copiii și explicația lor

De ce copiii preferă să „se țină” până în ultima clipă?

Mai mult, în cazul celor mai micuți, se poate întâmpla să nu se hotărască nici atunci să folosească olița/toaleta și să aibă loc tot felul de „accidente”.
Noi, cei mari, suntem exact opusul copiilor, în sensul în care ne străduim să ajungem cât mai repede la toaletă pentru a ne „elibera”. Din acest motiv ajungem să ne întrebăm adesea de ce nu sunt și ei doritori de acest lucru.
Una dintre explicațiile acestui gest poate fi următoarea: copiii nu realizează pe deplin că senzația pe care o au la un moment dat reprezintă necesitatea de a merge la toaletă. Pentru a-i ajuta să o perceapă mai bine, o soluție este să se discute despre ceea ce simți atunci când trebuie să te duci acolo. De pildă, apasă-ți ușor copilul în partea inferioară a abdomenului și spune-i: „Când simți că te apasă ceva aici, pe burtică, ai probabil nevoie să folosești toaleta”. Sau, dacă îți vezi copilul agitat, mutându-se de pe un picior pe altul sau că se ține cu mânuțele de zona dintre picioare, vorbește-i direct: „Cred că este timpul să mergem la oliță/la toaletă”. Insistă să se așeze pe oliță/pe toaletă pentru a-l face să înțeleagă care este „răspunsul” la senzațiile pe care le-a perceput.
O altă explicație al acestui comportament se leagă de următorul fapt: când sunt interesați de ceva, copiii se pot concentra profund asupra acelui lucru, ignorând ceea ce se întâmplă cu ei. Nu este deci de mirare că, absolviți de ceva, uită de ei înșiși și nu se mai concentrează nici asupra propriilor senzații.
Pentru a-ți determina copilul să meargă la timp la toaletă, pur și simplu spune-i că nu se va întâmpla nimic nou cât lipsește sau convinge-l să meargă acolo până se va antrena în ceva captivant.

De ce copiii pot trece rapid de la entuziasmul față de ceva la teama de acel lucru?

Nu de puține ori te-ai confruntat și tu cu situația în care, deși copilul s-a arătat inițial foarte dornic să încerce să facă un anumit lucru, treptat a devenit pur și simplu îngrozit de acela.
Psihologii au încercat să ne explice acest gest neobișnuit în felul următor: pe măsură ce cresc, copiii reacționează diferit la stimuli. O teamă poate fi înlocuită rapid cu o alta, la fel și emoțiile. Cu alte cuvinte, de la plăcere și entuziasm se poate ajunge ușor la repulsia sau teama față de acel ceva.
Totodată, copiilor le plac lucrurile predictibile, cu care sunt obișnuiți. Atunci când au de-a face cu acestea, ei se simt în siguranță și vor fi fericiți. În schimb, chiar dacă le place un anumit lucru, dar, dintr-un motiv sau altul, acesta nu le mai oferă același nivel de predictibilitate și de siguranță, pot deveni anxioși și îl vor privi cu groază.

De ce copiii refuză adesea să mănânce?

Ca mămici, ne lovim frecvent de această problemă: copilul nostru refuză să mănânce. Explicațiile pentru acest gest pot fi următoarele:
• Pentru cei mai mulți dintre copii, lipsa interesului pentru mâncare este doar o fază trecătoare. Dacă observi că acesta persistă și că al tău copil începe să piardă în greutate, consultă-te cu un specialist, care va fi capabil să vadă dacă nu cumva există perturbări în procesul de dezvoltare.
Pe măsură ce li se introduc noi alimente, copiii pot să devină reticenți în a tot testa texturi și arome. De aici și lipsa dorinței de a mânca la un moment dat. Conform medicilor, copiii trec prin această etapă în jurul vârstei de 18 luni. Unora dintre ei nu le place deloc să se murdărească pe mâini și pe față atunci când mănâncă, așa că pot începe să respingă mâncarea.
• În unele cazuri, poate fi vorba de unele probleme medicale, legate inclusiv de rememorarea unor senzații neplăcute, a disconfortului avut de copil în situațiile în care a mâncat. Sau poate fi chiar vorba de o disfuncționalitate din sfera ORL. Așa că vizita la un medic se impune pentru a elimina oricare dintre aceste variante.

De ce copiii nu vor niciodată să se culce?

Fie că avem un copilaș de 5 ani, fie că avem unul mai mare de 10 ani, adesea ne confruntăm cu următoarea dificultate: copilul nu vrea să se culce. Mai mult chiar, în cazul celor mici, ei aleg să țipe, să plângă și să se agite atunci când se apropie ora de culcare.
Experții ne asigură că la baza acestui gest al copiilor pot fi numeroase motive. Iată doar câteva:
• Cei mai mulți dintre ei se tem că, atunci când se culcă, vor rata anumite lucruri.
• Unii copii sunt speriați de întuneric sau de coșmaruri.
• Se poate întâmpla să fie îngrijorați de ziua următoare sau să fie speriați/ prea agitați în legătură cu ceva ce s-a petrecut în ziua respectivă.
• Își doresc să dețină ei controlul
• Pot fi prea obosiți, ceea ce poate duce la surescitare și imposibilitatea de a adormi.

Pentru a reuși să-i convingem pe micuții noștri să se culce, putem încerca să punem în aplicare oricare dintre sfaturile de mai jos:
• Să le facem o rutină consistentă de somn (culcarea la aproximativ aceeași oră, niște activități pe care să le faceți împreună înainte de culcare, asigurarea unui mediu de somn confortabil etc.).
• Să stați de vorbă înainte de culcare (cu calm și răbdare, poți afla dacă este ceva ce l-a deranjat pe copil în ziua respectivă și ce-l preocupă pentru ziua ce vine)
• Să nu abordați activități menite să-l tulbure pe cel mic, precum activități fizice (de pildă, bătaia cu perne) sau să vizionați/să citiți povești de groază.

De ce copiii preferă să se agite și mai tare atunci când au o „criză” emoțională, în loc să se calmeze?

Pentru copii, acest gest se poate lega de dificultatea de a procesa prea multe evenimente sau prea multe gânduri. Fie că a avut parte de un accident la joacă, urmat de o ceartă în parc, fie că s-a întors dintr-o excursie în care a făcut multe lucruri, oricare dintre acestea pot declanșa o „criză” emoțională.
În acest context, copilul se va simți copleșit și nu va ști cum să-și gestioneze amalgamul de sentimente/emoții pe care le resimte. Iar dacă mai este obosit, acest demers poate fi și mai dificil. Din acest motiv, copilul poate începe să plângă, să țipe sau să adopte alte comportamente (de pildă, să vorbească tare, să spună vorbe urâte etc.) indezirabile.
Experții ne asigură că, în asemenea momente, copilul se poate calma mai greu, continuând să se agite, întrucât părțile din creier responsabile cu autocontrolul și cu gândirea nu mai funcționează corespunzător. Este foarte important ca tu să-ți menții calmul și să-i arăți că se poate baza oricând pe tine. Momentele de „time-out” și discuțiile liniștite pot fi o soluție eficientă pentru a contracara cât mai bine asemenea momente dificile.

De ce copiii se întind pe jos în locurile publice?

În spatele acestui gest al copiilor se ascund niște lucruri mai simple decât îți imaginai.
Pe de o parte, copiii mai mici de 5-6 ani nu pot face distincția dintre public și privat și nici nu se pot încă autocontrola. Mai mult, nici nu pot înțelege faptul că tu te rușinezi și că te simți umilită atunci când ei aleg să se întindă pe jos.
Pe de altă parte, copiii se pot afla în mijlocul unor „toane”/„crize de răsfăț”, nu știu să-și gestioneze stările/emoțiile și se întâmplă să adopte comportamente mai puțin dezirabile.
Nu în ultimul rând, nu este imposibil ca al tău copil să se simtă foarte obosit la un moment dat și să profite de orice ocazie pentru a se odihni.

Sursa: qbebe.ro