– intervenții scurte
Asemenea procesului de învățare și însușire de cunoștințe, și relaxarea constituie o activitate foarte importantă și deosebit de benefică pentru creierul și corpul copilului de orice vârstă. Relaxarea, prin deconectarea de la stimulii solicitanți și stresanți și focusarea pe elemente sau acțiuni pozitive, permite eliberarea în corp de substanțe chimice (endorfine) responsabile cu starea de bine și fericirea copiilor, dar și a noastră, a tuturor.
Ori de câte ori alegem o activitate plăcută sau propunem copilului un stimul/situație lipsită de constrângeri, îi dăm posibilitatea să se relaxeze și să exploreze mediul și relațiile cu egalii în deplină liberate și fără a experimenta emoții neplăcute. Astfel, amigdala (centrul emoțiilor) este dezactivată din modul teamă/pericol și se activează sistemul parasimpatic, responsabil cu restabilirea echilibrului interior și al stării de bine, atât la nivel mental, cât și corporal. Deci, primul pas către relaxare ar fi conștientizarea mecanismului neurobiologic implicat în apariția stresului și restabilirea liniștii în corpul copilului. Al doilea pas ar fi identificarea și stabilirea unei ierarhii a factorilor stresori din viața elevului, în funcție de vârstă și nivel de dezvoltare psihoemoțională. Pe măsură ce dezvoltarea creierului se intensifică, și copii vor reuși singuri, în timp, să identifice situațiile stresante și/sau stimulii stresori și să-și gestioneze mai bine emoțiile, dar să își însușească și unele strategii de relaxare eficiente, la care să aibă acces ușor și cât mai des. Este important să învățăm copilul să fie atent la semnalele corpului său, să aibă claritate în minte și în programul său zilnic și să dobândească un echilibru constant între sarcinile de învățare și relaxare/activități benefice și plăcute. Riscul nerespectării corpului ar fi oboseala cronică, frustrarea și dificultățile emoționale, eșecul academic, tulburările psihosomatice la copii, precum și refuzul de a asista la ore sau boala.
Printre activitățile de bază cu caracter relaxant pentru copil, jocul rămâne întotdeauna o prioritate. Exercițiile de respirație abdominală repetate, stimularea simțurilor prin diferite activități senzoriale, în special pentru cei micuți, lectura, plimbările în aer liber, sportul, sau diferite tehnici de imagerie ghidată și meditație, dansul, timpul de calitate petrecut în familie, dar și discuțiile constructive, dialogul liber cu copiii și socializarea, toate acestea au efect terapeutic relaxant asupra corpului, minții și spiritului. Totodată, pe lângă tehnici și metode de relaxare, copilul experimentează în egală măsură relaxarea atunci când îi sunt îndeplinite nevoi bazale, cum sunt: siguranța și stabilitatea emoțională, protecție și confort familial, relații sigure și hrănitoare cu colegii, dar și suport, validare și atenție din partea figurilor parentale și a adulților de referință, cum sunt cadrele didactice. Asta deoarece creierul, având o procesare diferită a informației, răspunde întotdeauna pozitiv și relaxant înaintea stimulilor ce-i conferă echilibru și siguranță.
Așadar, relaxarea este un element central în procesul de învățare eficientă, întrucât permite copilului să își ”descarce” surplusul de material/energie și să se reseteze pentru un nou început, indiferent de provocări sau dificultăți. Iar adulții au responsabilitatea de a-și educa copiii și în Relaxare eficientă!
Bibliografie:
- Gyorgy, Gaspar (2018). Mindfulness urban. Editura Curtea Veche
- Levine, P., Kleine, M. (2024). Trauma prin ochii copilului. Editura Pagina de Psihologie.
- MaryCatherine, Mc. (2024). Uită tot ce știi despre traume. București: Bookzone.