Prof. Înv. Primar Cuțar Cătălina
Reflecția personală este una dintre metodele care se bazează pe limbajul intern, aflându-se în strânsă relație cu modalitatea prin care este stimulat intelectul elevului și gândirea critică a acestuia, iar în același timp i se sporește capacitatea de a reproduce idei și acțiuni.
Această metodă este percepută ca un proces mental care devine expresie a adevărului, prin intermediul experiențelor dobândite pe baza căutărilor realizate, a răspunsurilor la întrebările apărute, astfel adevărul constituind acele informații cerute.
Reflecția personală reprezintă un dialog interiorizat, o meditație profundă, întemediată în plan interior, care generează, pentru individul uman, posibilitatea de a genera diverse acțiuni de elaborare, de cunoaștere a situațiilor cu care se confruntă, dar și posibilitatea de a lua decizii, confom celor gândite. Acest proces mental presupune consultarea cu sinele propriu, fiind util oricărei persoane, care dorește să fie introdusă în profunzimea conținutului de idei, să observe ceea ce este esențial, să poată realiza judecăți de valoare adoptând o atitudine analizatoare, formatoare de opinii personale.
Această metodă, în consecință, apelează la limbajul intern, căci elevul găsește aici resursele necesare în dezvoltarea sa ca persoană, soluții pentru diverse situații pe care le întâmpină, dar, de asemenea, vine și în sprijinul orientării sale din punct de vedere al învățării eficiente.
Reflecția personală stimulează elevul, îl antrenează din punct de vedere psihic, îi pune în mișcare capacitatea de a crea, de a-și forma variate principii, idei, de a înțelege cât mai precis relațiile interumane și îl susține în analizarea propriilor capacități în raport cu ceilalți.
Reflecția personală susține elevul în cunoașterea de sine, căpătarea încrederii în forțele proprii și îl determină la construirea unei imagini proprii, în care să se oglindească performanțele intelectuale, calitățile morale, atitudinea sa față de mediul școlar și față de dorința de a învăța.
Cadrul didactic este cel care inițiază demersurile spre a-l pregăti pe elev, a-l familiariza cu virtuțile limbajului intern, înțelegând în acest fel, beneficiile comunicării cu propria persoană. Ioan Cerghit considera că reflecția personală are următoarele caracteristici:
- este un mod de acțiune mentală, strâns legată de esența umanului, de inteligență și puterea de anticipație, de posibilitățile de creație și abastractizare
- acționează în spiritul găsirii unor noi soluții
- este o formă de învățare euristică, prin care elevul se detașează de cele știute și ajunge la o sinteză a informațiilor
- elevul formulează întrebări pentru sine, analizează conținutul, produce ipoteze și variante de soluționare
- conduce la reactualizarea și reinterpretarea cunoștințelor necesare formulării unor restructurări.
În funcție de ceea ce îl preocupă pe elev, reflecția poate fi de mai multe feluri, plasată în mai multe domenii de studiu, întrucât ea poate fi aplicată individual sau într-un grup care dă naștere intențiilor și impresiilor comune sau nu. Instruirea elevilor conduce către dezvoltarea inteligenței, lărgirea orizontului, căpătarea dorinței de învățare, de descoperire a unor principii care formează raționamentul subiecților.
Reflecția personală, datorită faptului că este o metodă activă, reușește să construiască momente de introspecție, favorabile și utile elevilor, pentru formarea unui comportament specific, în care să observe, cu ceritudine, caracteristicile care îl vor ajuta în cercetările realizate, în momentele de căutare a unor răspunsuri.
Bibliografie:
- Cerghit Ioan, Metode de învățământ, ed. Polirom, Iași, 2006
- Breben Silvia, Gongea Elena, Puiu Georgeta, Fulga Mihaela, Metode interactive de grup. Ghid metodic, ed. Arves, Craiova, 2002
- Parfene Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico-aplicativ, Ed. Polirom, Iași, 1999