Deficitul de atenție și hiperactivitate este un comportament care devine vizibil la unii copii în etapa preșcolară sau în primii ani de școală. Copilului care suferă de acest sindrom îi este foarte greu să-și controleze comportamentul și să fie atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Studiile făcute au demonstrat că în jur de 2 milioane de copii din Statele Unite au această boală.
Cel care a abordat pentru prima dată acest subiect a fost Sir. Heinrich Hoffman, în anul 1845. Istoria lui este simplă. S-a făcut remarcat printr-o serie de cărți de medicină și psihiatrie. Mai târziu, din necesitatea de a-i citi fiului lui de 3 ani cărți destinate vârstei lui, a început să scrie cărți pentru copii. Astfel a luat naștere lucrarea „The Story of Fidgety Philip”, care este povestea unui băiețel cu sindromul ADHD. Apoi, în anul 1902, la Royal College of Physicians, Sir F. Still a ținut o serie de conferințe referitoare la acest subiect.
Un copil care prezintă acest sindrom se confruntă cu o serie de dificultăți care, însă, pot fi depășite dacă beneficiază de ajutor din partea părinților și din partea personalului abilitat.
Principalele caracteristici ale acestor indivizi sunt imposibilitatea de a-și păstra atenția, hiperactivitatea și impulsivitatea. Toate acestea apar în primii ani de viață. De multe ori, se poate întâmpla ca și copiii absolut normali să prezinte aceste simptome din diferite motive, de aceea este esențial ca diagnosticul să fie pus de persoane cu adevărat competente. Acest gen de comportament se dezvoltă pe mai multe luni, alternând impulsivitatea și hiperactivitatea cu neatenția.
HIPERACTIVITATEA ȘI IMPULSIVITATEA
Copiii hiperactivi sunt tot timpul pe punctul de plecare, tot timpul în mișcare. Tot timpul ating lucrurile din jurul lor, se joacă cu ele și vorbesc încontinuu. Statul la masă, la școală în bancă sunt sarcini extraordinar de dificile. Copiii impulsivi nu-și pot stăpâni reacțiile imediate și acționează înainte de a gândi.
NEATENȚIA
Se caracterizeazp cel mai bine prin ușurința cu care copilul este distras, de la acțiunea pe care o întreprinde, de cele mai mici sunete sau lucruri care se întâmplă în jurul său. Frecvent își pierde concentrarea și face greșeli. Copiii diagnosticați cu ADHD sunt visători, „pierduți în spațiu”, ușor confuzi, se mișca foarte încet și sunt letargici. Au dificultăți în a procesa informația la fel de repede și de precis ca și ceilalți copii.
Primii care pot descoperi ceva anormal în comportamentul micuților sunt părinții. Având în vedere faptul că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, aceasta este o sarcină destul de dificilă. Cei care pot da verdictul final sunt specialiștii.
CAUZE
Atunci când un părinte află că prichindelul lui are o suferință, se întreabă dacă a greșit cu ceva. Specialiștii susțin că motivele pentru care apar aceste dezechilibre sunt multiple. Studiile arată că țigările și alcoolul consumat de mamă în timpul sarcinii au legătură cu ADHD-ul. S-a descoperit o incidență mare de ADHD la copiii care au intrat în contact cu o cantitate mare de plumb. O altă cauză ar fi posibilele leziuni de la nivelul creierului, provocate de căderi sau diverse accidente.
Nu sunt de neglijat nici aditivii alimentari sau zahărul care, cu siguranță, nu au un efect pozitiv asupra sănătății copilului. Un alt domeniu incriminat în apariția sindromul ADHD este genetica. Studiile au arătat că 25% dintre cei diagnosticați cu ADHD, au avut în familie cel puțin încă un caz.
Acest copil are nevoie de un program bine stabilit, valabil pentru fiecare zi. Programul trebuie să includă timp pentru studiu, dar sîși pentru joacă;
Pune fiecare lucru la locul lui și ai grijă ca acesta să nu se schimbe;
Inventează și formulează reguli pe care să le poată înțelege. Dacă regulile sunt respectate oferă-i mici recompense; În general, acești copii așteaptă și acceptă critici sau laude. Când a făcut ceva bine, arată-te multumiță și încurajează-l;
Tu ești „avocatul” copilului tău, de aceea trebuie să cunoști totul despre ADHD, ca să-l poți reprezenta în societate, la școala, chiar și acasă;
În primele zile de școală din viața lui, stai de vorbă cu învățătoarea și pune-o la curent cu problemele copilului.
Sursa: Eva.ro