Doza corecta de autoritate este esentiala. Lipsa ei are efecte daunatoare. La fel si excesul.
Autoritatea parentala este benefica in cazul celor mici, dar trebuie respectate anumite reguli de implementare pentru o dezvoltare armonioasa a psihicului copiilor, a inteligentei emotionale si a stimei de sine.
Autoritatea nu trebuie sa se manifeste prin reprosuri, agresivitate, tipete si critici nejustificate. Copilul nu trebuie lovit, bruscat, umilit sau ridiculizat.
Avand in vedere ca violenta este intalnita la tot pasul in societatea in care traim, copiii au nevoie – mai mult ca oricand – de protectie si stabilitate, iar acest lucru se realizeaza, in primul rand, in familie.
Sunt mai bune discutiile directe, in care tonul poate fi ferm, dar nu ridicat, o atitudine asertiva, prin explicarea greselilor si a consecintelor acestora.
O greseala – parintele prieten
O greseala a parintilor in educatia copiilor si in manifestarea autoritatii lor este aceea ca ei se adreseaza copiilor ca si cum acestia ar fi niste adulti mici, care ar trebui sa inteleaga concret tot ce se intampla in jurul lor, fara sa-si dea seama ca cei mici au propria lume si functioneaza dupa niste reguli ale perceptiei diferite de lumea adultilor.
Cand copiii gresesc, fac o boacana ori sunt neascultatori, prima strategie la care apeleaza parintii sunt reprosurile, considerand ca, prin asta, copilul constientizeaza ca a gresit: „Stiam eu ca asa o sa faci!“, „eram sigur ca o sa ma faci de ras! “; „degeaba iti explic, ca nu esti in stare de nimic! “, „tu nu esti ca X, cuminte, faci numai rele!“. etc., etc.
Intotdeauna reprosurile sunt contraproductive, nu duc la nimic bun, un copil nu se poate disciplina cu ajutorul invectivelor si criticilor.
Simtindu-se umilit, se va inchide in sine, nu va mai comunica si va incerca sa-si ascunda trairile sau, dimpotriva, se va comporta mai urat ca inainte.
Cand un copil face o boacana (face ceva considerat rau sau urat), este important de facut distinctia intre greselile neintentionate, accidentale, si greselile constiente, voite.
Este o diferenta intre a sparge un obiect (chiar pretios fiind!) pentru ca l-a scapat din mana si a-si lovi fratiorul mai mic cu sau fara motiv, de exemplu.
Pedeapsa nu trebuie incurajata in niciun fel, iar in cazul in care copilul face rau intentionat, este mult mai importanta comunicarea cu copilul si intelegerea cauzelor care stau la baza acestui comportament.
Copilul trebuie sa simta autoritatea parintilor, sa fie constient de ea, pentru ca aceast lucru ii ofera sentimentul de siguranta, ii da repere corecte despre lumea care il inconjoara si il ajuta sa aiba un sistem corect de valori.
Lipsa autoritatii si sentimentul ca poate face ceea ce vrea el, contrar aparentelor si parerii ca se simte liber, de fapt ii dau un puternic sentiment de nesiguranta si devieri de comportament.
Sursa: psychologyes.com