„Există mai multe comori în cărți decât în ​​toată prada piraților de pe Insula Comorilor.“

 (Walt Disney)

Se spune că o persoană care citește este mult mai bogată, decât o persoană care nu citește. Lumea cărților este fantastică, minunată și magica. Odată ce te agață în mrejele ei nu mai poți evada. Un om care citește de plăcere înseamnă că a fost un copil căruia i s-au citit multe povești de adulți, în special înainte de culcare .

Istoria cititului începe o dată cu folosirea tăblițelor de argila din lumea sumero-babiloniana, adică putem spune că au fost primele cărți. Aceste tăblițele se foloseau prin mileniul al III-lea, undeva prin Mesopotamia. Ele aveau ca scop principal ușurarea muncii oamenilor pentru evidența gospodăriilor oamenilor. Chinezii, pe de altă parte, foloseau matasea pentru a nota lucrurile importante cu ajutorul pensulelor. Primele cărți care sunt asemanatoare celor de astăzi au fost codexurile (adică mai multe caiete împreunate și cusute sub forma unui acordeon), iar primul codex a aparținut împăratului Iulius Cezar. Dar prima carte care a fost tipărită a apărut în anul 1456.

Suntem conștienți că modelul pe care îl însușesc copiii suntem noi, adulții din jurul lor, în principal părinții. Depinde foarte mult de noi adulții, cum să avem răbdarea necesară și cum să introducem cărțile (poveștile) în viața copiilor, în așa fel încât să citească din plăcere și cu drag. Un copil s-ar putea împrieteni cu cartea încă din primul an de viață, chiar dacă cel mic nu știe să citească, noi putem să îl influiențăm să interacționeze cu cărțile, revistele. Seara de povești trebuie să fie un moment care oferă relaxare și care creează o legatură între părinte și copil. Dacă copilul are o vârstă mai mare și știe să citescă, atunci trebuie să îl încurajăm ca seara să mai citească si el sau doar el. Una dintre variante ar mai fi vizitele la bibliotecă sau la librărie. Așa cum am menționat mai sus, subliniez faptul că părintele trebuie sa fie un exemplu pozitiv pentru propiul copilul. Este necesar să existe multe cărți în casă, cu o multitudine de ilustrații care să prezinte interes pentru copil, dar și diverse cărți cu poveși și informații care sunt specifice vârstei copilului din casă.

Totodată părinții trebuie să țină legătura permanentă cu cadrele didactice. Resposabilitatea părintelui, cat și a profesorului este de a insufla copilului plăcerea de lecturii, a cititului.  Suntem din ce în ce mai conștienți că epoca tehnologiei a acaparat și ne acopră cea mai mare parte a timpului nostru și din acest motiv, copilul mic nu mai este atât de atras de lectura ci în special de gadgeturi. O mare schimbare in acest demers poate fi făcută de parteneriale școală-familie. Școlile trebuie să organizeze concursuri de citit, de lectură care sa atragă elevii.

Beneficiile cititului sunt: dezvoltarea imginației și îmbogățirea vocabului.  Cititul cu voce tare ajută și stimulează dezvoltarea capacitatea copilului de a asculta. Capacitatea de a asculta este considerată de catre unii experți o abilitate pe care copilul trebuie să o dobândescă înainte de a merge la școală. Totodată lectura stimulează și ajută memoria, imaginația, atentia și creativitatea. Cartea îl familiarizează de mic pe copil forme, culori, numere, litere și îl ajută la formarea unor noțiuni. Copiii care citesc își dezvoltă empatia, au o capacitate de a transpune cu mai multă ușurintă în pielea personajului și își pot imagina cum s-ar simți în lipea unor personaje poztive sau negative.

Concluzionez prin a spune că adulții din preajma copilului, in prim plan, cadrul didactic și părinți trebuie să insufle copiilor pasiunea, iubirea, pentru cărți încă de la vârste mici, fragede. Noi, adulții,  suntem cei care deschidem ușa către tărâmul minunat și fermecat al basmelor pentru a-i face pe cei mici curioși și pregătiți de exploatare. O bună practică ar fi  să citim și noi, ca un exemplu, cărțile pe care le citesc copii. Pe aceștia îi bucură și entuziasmează să aibă un partener cu care să împărtășeașcă bucuria oferita de lectura lor. Un copil care citește și ajunge să iubească lectura are o mentalitate mai deschisă, dar totodată și o gândire mai critică asupra întâmplărilor și situațiilor din jurul lui.

 

Bibliografie: 

  1. Provocari și dileme privind școala și profesia didactică”  de Emil Paun.
  2. „Dezvoltarea  copilului și educația timpurie” de Liliana Stan.
  3. „Motivația. Teorii și Practici” de  Carmen Buzea.

Programează o vizită