Prof. Înv. Primar. Bănică Daniela
Încurajarea creativității şcolarului mic constituie o datorie morală a fiecărui învăţător. Procesul de învăţământ oferă o multitudine de modalități de cultivare a creativităţii. Învăţarea creativă înfățișează o latură a învăţării care are ca scop final realizarea comportamentelor individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noutăților. Obiectivele urmărite de învăţarea creativă pot viza: formarea unor structuri psihice operatorii pentru o rezolvare a problem Învăţarea prin descoperire se referă la o situaţie în care materialul prezentat urmează să fie descoperit, ca urmare a unei activităţi mintale şi apoi inclus în structura cognitivă a elevului. Formarea şi dezvoltarea creativităţii necesită parcurgerea traseului de la simplu spre complex, folosirea metodelor active (problematizarea, descoperirea), cunoaşterea temeinică a posibilităţilor morale şi intelectuale ale elevilor, precum şi activităţi de înlăturare a factorilor care îi pot înfrâna (timiditatea, teama de a nu greşi, descurajarea, lipsa perseverenţei).
Devenim creativi învățând creativ. Aplicând metodele şi tehnicile de învăţare creativă/ modernă, învăţarea va deveni o „reală” plăcere, făcându-l pe elev să se focuseze timp îndelungat și să participe activ în cadrul activităților propuse. Școala acționează în sensul cultivării şi dezvoltării potenţialului creativ al elevilor, promovând un nou mod de învăţare, învăţarea creativă, care pune accent pe învăţarea prin descoperire – cercetare, pe învăţarea prin efort propriu, independentă sau dirijată.
În încercarea de a le dezvolta elevilor acest tip de învățare, întâlnim câteva tipuri de blocaje ale creativităţii: 1. de tip emoţional (teama de a nu greși, de a nu părea extravagant;) 2. de ordin cultural (dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă;) 3. de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge între cauză şi efect; de a defini o problemă sau refuzul de a o sesiza etc). Nu este o sarcină ușoară să le dezvoltăm elevilor creativitatea, însă, este plăcută şi ne aduce numeroase satisfacţii. În ceea ce-l priveşte pe noi, dascălii, presupune mai mult timp alocat planificării şi evaluării rezultatelor învăţării, presupune stimularea încrederii şi menținerea curajului de a improviza şi de a devia de la un plan prestabilit și de a fructifica oportunităţile neaşteptate de învăţare. Totodată, înseamnă tolerarea incertitudinii şi asumarea riscului că, uneori, demersul adoptat nu a dat rezultatele scontate și vom reevalua criteriile. Învăţarea prin descoperire urmăreşte antrenarea elevului în procesul instruirii, susținându-l să învețe cum să învețe.